Cine decide ce este mai bine pentru corpul unei femei cu dizabilitate? Uneori, familia răspunde în locul ei, medicul presupune că știe ce își dorește, iar societatea îi pune la îndoială capacitatea de a lua decizii. Însă dizabilitatea nu anulează dreptul unei femei de a decide asupra propriului corp.
Autonomia corporală înseamnă să poți lua decizii despre corpul tău, sănătatea ta, viața intimă și planurile de viitor, fără presiuni, constrângeri sau discriminare.
Dreptul de a spune „da” sau „nu”
O femeie cu dizabilitate are dreptul să decidă dacă acceptă o examinare medicală, ce tratament urmează, dacă folosește contraceptive sau dacă își dorește copii. Are dreptul să pună întrebări, să ceară explicații și să refuze o procedură.
Aceste drepturi nu dispar atunci când femeia are nevoie de ajutor pentru deplasare, îngrijire personală sau comunicare. Sprijinul trebuie să o ajute să-și exprime voința, nu să permită altcuiva să decidă automat în locul ei.
Într-o consultație medicală, de exemplu, medicul trebuie să i se adreseze direct pacientei, să-i explice ce urmează să facă și să-i respecte consimțământul. Dacă este necesar un sprijin suplimentar pentru comunicare sau înțelegerea informațiilor, acesta trebuie adaptat nevoilor sale.
Când grija devine control
Uneori, controlul este prezentat drept protecție. Familia poate considera că știe mai bine ce este potrivit pentru femeie, îi poate descuraja relațiile romantice sau poate decide că nu ar trebui să aibă copii. În alte situații, femeia poate fi exclusă din discuțiile despre propriul tratament.
Intențiile pot fi diferite, însă efectul este același: vocea femeii riscă să fie ignorată.
A oferi ajutor înseamnă să întrebi de ce are nevoie, să-i prezinți opțiunile și să-i respecți preferințele. A decide în locul ei, fără a-i asculta voința, înseamnă a-i limita autonomia.
Accesibilitatea face posibilă autonomia
Pentru a lua decizii informate, femeile cu dizabilități au nevoie de informații ușor de înțeles, servicii medicale accesibile, comunicare adaptată și protecția vieții private. Nu este suficient să li se spună că au drepturi dacă, în practică, nu pot ajunge la un cabinet sau nu primesc explicații într-un format pe care îl pot înțelege.
Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități recunoaște dreptul acestora la sănătate, la respectarea integrității fizice și mintale și la luarea deciziilor în condiții de egalitate cu ceilalți.
Autonomia corporală nu înseamnă că o persoană trebuie să se descurce singură. Înseamnă că poate primi ajutor fără să-și piardă dreptul de a fi ascultată și respectată.
O femeie cu dizabilitate nu trebuie să demonstreze că este suficient de independentă pentru a avea dreptul să decidă. Corpul ei, vocea ei și alegerile ei merită respect.
Sursă: Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități – articolele 12, 17 și 25
Acest articol face parte din activitățile proiectului „Voci împuternicite: leadership incluziv, drepturi reproductive și prevenirea violenței bazate pe gen pentru femeile cu dizabilități și familiile acestora”, implementat de Asociația Antreprenorilor cu Dizabilități din Republica Moldova „Abilități Europene Fără Limite”, în parteneriat cu Fondul ONU pentru Populație (UNFPA) în Moldova, cu sprijinul financiar al Guvernului Marii Britanii.
Conținutul acestui articol aparține autorilor și nu reflectă în mod necesar poziția UNFPA sau a Guvernului Marii Britanii.
