NE INFORMĂM

Unde locuiește o persoană cu dizabilitate? Cu familia, într-o locuință proprie sau într-un serviciu rezidențial? Cine decide cum își organizează ziua, ce activități face și cu cine își împarte locuința?

Aceste întrebări nu ar trebui să primească automat răspunsul familiei, al îngrijitorului sau al unei instituții. O persoană cu dizabilitate are dreptul să participe la deciziile despre propria viață și să aleagă unde, cum și cu cine trăiește, în condiții de egalitate cu ceilalți.

O persoană care comunică greu poate să nu reușească să povestească ce i s-a întâmplat, să identifice abuzul sau să ceară ajutor. Uneori, cei din jur observă doar că aceasta a devenit mai retrasă, se sperie în prezența cuiva sau reacționează diferit față de obicei.

Abuzul poate fi fizic, emoțional, sexual, financiar sau poate lua forma neglijării. Persoanele care depind de sprijinul altora pentru îngrijire, deplasare ori comunicare pot întâmpina dificultăți suplimentare în a semnala ceea ce li se întâmplă.

O consultație ginecologică ar trebui să fie un serviciu medical firesc pentru orice femeie. Totuși, pentru unele femei cu dizabilități, accesul la cabinet, echipamentul medical nepotrivit sau comunicarea dificilă pot transforma o vizită de rutină într-o experiență stresantă.

Accesibilitatea înseamnă mai mult decât o rampă la intrarea în clinică. Înseamnă condiții în care fiecare femeie poate beneficia de îngrijire medicală sigură, respectuoasă și adaptată nevoilor sale.

Cine decide ce este mai bine pentru corpul unei femei cu dizabilitate? Uneori, familia răspunde în locul ei, medicul presupune că știe ce își dorește, iar societatea îi pune la îndoială capacitatea de a lua decizii. Însă dizabilitatea nu anulează dreptul unei femei de a decide asupra propriului corp.

Autonomia corporală înseamnă să poți lua decizii despre corpul tău, sănătatea ta, viața intimă și planurile de viitor, fără presiuni, constrângeri sau discriminare.

A decide dacă folosește contraceptive, ce metodă alege și dacă își dorește copii sunt decizii personale. Totuși, unele femei, în special cele cu dizabilități, se confruntă cu situații în care familia, partenerul sau chiar personalul medical încearcă să decidă în locul lor.

Drepturile reproductive înseamnă dreptul fiecărei persoane de a primi informații corecte, de a avea acces la servicii medicale și de a lua decizii libere, fără presiuni, discriminare sau constrângere.

Primești o invitație la un concert, o conferință, o lansare de carte sau o întâlnire într-un restaurant. Îți alegi ținuta, îți organizezi timpul și te bucuri că vei participa. Dar, odată ajuns la destinație, descoperi că intrarea are trepte, nu există lift, informațiile nu sunt disponibile într-un format accesibil sau nimeni nu s-a gândit la nevoile tale.

Pentru multe persoane cu dizabilități, participarea la evenimente nu depinde doar de dorința de a fi prezente, ci și de cât de pregătit este organizatorul să le primească.

Pentru mulți oameni, prima ninsoare înseamnă începutul sezonului rece și atmosfera sărbătorilor. Pentru o persoană care folosește scaunul rulant, cârje sau bastonul alb, însă, zăpada și gheața pot transforma o deplasare obișnuită într-o adevărată provocare.

Un trotuar acoperit de zăpadă, o rampă blocată de omăt sau o trecere de pietoni alunecoasă pot face ca drumul spre serviciu, magazin sau medic să devină aproape imposibil.

Pentru unii oameni, urcarea într-un autobuz sau troleibuz este un gest banal. Pentru o persoană în scaun rulant, cu mobilitate redusă sau cu deficiențe de vedere, aceeași călătorie poate începe cu o întrebare: va putea urca în vehicul și va ajunge în siguranță la destinație?

Accesibilitatea transportului public nu înseamnă doar existența unei rampe într-un autobuz. Contează întregul traseu: trotuarul până la stație, modul în care este amenajată stația, accesul în vehicul și informațiile despre rută și opriri.

„Dar cum îl ridici în brațe?”, „Cum alergi după el?”, „Cine te ajută să ai grijă de copil?” Sunt întrebări pe care unele femei cu dizabilități le aud încă din perioada sarcinii sau chiar înainte de a deveni mame.

Uneori, ele vin din grijă sinceră. Alteori, ascund o prejudecată: convingerea că o femeie cu dizabilitate nu poate fi un părinte suficient de bun.

Dar capacitatea de a crește un copil nu se măsoară în numărul de pași pe care îi poți face, în forța brațelor sau în felul în care te deplasezi.

Ai calificarea necesară pentru un post, dar nu poți intra în clădire. Sau lucrezi deja într-o companie și ai nevoie de echipamente adaptate, de un spațiu de lucru accesibil ori de modificarea unor condiții pentru a-ți putea îndeplini atribuțiile.

Uneori, obstacolul nu ține de competențele persoanei, ci de un mediu de lucru care nu ia în considerare nevoile sale.

Adaptarea locului de muncă nu este doar un gest de bunăvoință. Legislația Republicii Moldova prevede măsuri pentru a facilita angajarea și participarea profesională a persoanelor cu dizabilități.

O intrare fără trepte nu este utilă doar unei persoane care folosește un scaun rulant. O folosesc mai ușor și părinții cu cărucioare, persoanele în vârstă, oamenii care merg cu cârje sau cei care transportă bagaje. Acesta este un exemplu simplu de design universal.

Ce înseamnă design universal?

Potrivit Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, designul universal înseamnă proiectarea produselor, mediilor, programelor și serviciilor astfel încât să poată fi utilizate de cât mai multe persoane, fără adaptări speciale. Ideea este ca accesibilitatea să fie luată în calcul de la început, nu adăugată abia după apariția problemelor.

Îl întâlnim în viața de zi cu zi: uși automate, lifturi cu anunțuri sonore și afișaje vizuale, indicatoare clare, trotuare fără obstacole sau site-uri care pot fi folosite și cu tastatura ori cu cititoare de ecran. Fiecare soluție poate ajuta persoane cu nevoi diferite.

O instituție publică poate avea rampă de acces, lift și uși suficient de largi pentru persoanele care folosesc scaune rulante. Dar ce se întâmplă dacă informațiile de pe site-ul instituției nu pot fi citite de o persoană nevăzătoare? Sau dacă un videoclip explicativ nu are subtitrări pentru persoanele cu deficiențe de auz?

Clădirea poate fi accesibilă, dar informația rămâne inaccesibilă.

Accesibilitatea nu înseamnă doar eliminarea barierelor fizice. Înseamnă și posibilitatea fiecărei persoane de a primi, înțelege și utiliza informațiile de care are nevoie.

Această dimensiune a incluziunii poartă numele de accesibilitate informațională și este esențială pentru participarea persoanelor cu dizabilități la viața societății.