Dacă vrem să vorbim onest despre incluziune economică în Republica Moldova, trebuie să privim direct în cifre. Iar una dintre ele lovește imediat: 95,1% dintre femeile cu dizabilități consideră că este mai dificil pentru o persoană cu dizabilitate să facă afaceri în Moldova.
Nu este o percepție izolată. Este vocea a sute de femei care încearcă să muncească, să creeze, să angajeze și să fie independente financiar într-un sistem care nu este construit pentru ele.
Studiul „Identificarea problemelor în crearea afacerii și angajare în rândul femeilor cu dizabilități din Republica Moldova” aduce, în mod documentat, realitatea din spatele acestui procent. O realitate care nu mai poate fi ignorată.
Sinteza raportului
Studiul a fost elaborat în anul 2023 de către Asociația Antreprenorilor cu Dizabilități din Republica Moldova „Abilități Europene fără Limite” (AEFL), în parteneriat cu Centrul Internațional de Antreprenoriat Privat (CIPE), în cadrul proiectului „Promovarea Democrațiilor și Economiilor Incluzive: Persoanele cu Dizabilități”.
Cercetarea s-a desfășurat în perioada 1–30 octombrie 2023 și a inclus răspunsurile a 504 femei cu dizabilități din Republica Moldova.
Chestionarul a fost aplicat în format electronic, la nivel național, iar participarea a fost complet anonimă, pentru a încuraja răspunsuri sincere și autentice. Instrumentul a inclus întrebări structurate și semistructurate, vizând experiența femeilor în antreprenoriat, angajare, acces la informație, sprijin instituțional și barierele întâmpinate.
Raportul nu este doar o colecție de date. Este o radiografie a incluziunii economice a femeilor cu dizabilități în Republica Moldova.
Realitatea care nu poate fi ignorată
Datele arată clar că inițiativa există. 79,3% dintre respondente afirmă că ele au fost inițiatoarele propriei afaceri.
Așadar, nu vorbim despre lipsă de motivație. Vorbim despre lipsă de sprijin.
Majoritatea afacerilor gestionate de femeile cu dizabilități sunt microîntreprinderi: aproape jumătate au un singur angajat (inclusiv fondatoarea), iar peste o treime au doar doi angajați. Aceasta înseamnă că multe femei își creează singure locul de muncă, dar rămân într-o zonă vulnerabilă, fără resurse suficiente pentru dezvoltare.
Percepția inegalității este aproape unanimă. 71,1% consideră că femeilor cu dizabilități le este mai dificil să dezvolte o afacere decât bărbaților cu dizabilități.
Aici se intersectează două forme de vulnerabilitate: genul și dizabilitatea.
Un alt semnal de alarmă este lipsa informării: 85,7% dintre femei declară că nu cunosc organizații care ar putea oferi suport.
Asta înseamnă că, dincolo de lipsa programelor, există și o problemă majoră de acces la informație.
Barierele și problemele reale
Cea mai frecvent menționată barieră este insuficiența bunurilor și serviciilor speciale necesare pentru implicarea în muncă și viață socială (49,9%).
Aceasta nu este doar o statistică. Înseamnă lipsa echipamentelor de reabilitare, lipsa asistenței personale, lipsa formării adaptate sau a serviciilor online accesibile.
27,9% indică dificultăți în obținerea studiilor generale și profesionale, ceea ce limitează direct accesul la piața muncii.
23,5% recunosc că nu au suficiente cunoștințe despre organizarea unei afaceri, iar aproape 20% menționează lipsa programelor de susținere pentru antreprenoriat.
La toate acestea se adaugă problemele de sănătate asociate dizabilității și atitudinea societății. Prejudecățile, infrastructura inaccesibilă și birocrația devin bariere zilnice, nu excepții.
Datele confirmă ceea ce multe femei spun de ani de zile: problema nu este lipsa capacității, ci lipsa unui mediu adaptat.
𝗖𝗲 𝗰𝗲𝗿 𝗳𝗲𝗺𝗲𝗶𝗹𝗲: 𝗺𝗲̆𝘀𝘂𝗿𝗶 𝗰𝗼𝗻𝗰𝗿𝗲𝘁𝗲, 𝗻𝘂 𝘀𝗹𝗼𝗴𝗮𝗻𝘂𝗿𝗶
Femeile participante la studiu nu cer compasiune. Cer politici funcționale.
Pentru îmbunătățirea condițiilor generale de trai, ele indică necesitatea incluziunii sociale reale, acces la educație și formare profesională, locuri de muncă și resurse pentru dezvoltarea afacerilor.
În ceea ce privește antreprenoriatul, prioritățile sunt clare:
acces la competențe și instruire, facilități fiscale, programe-țintă de stat cu finanțare dedicată și suport adaptat.
Mesajul lor este simplu: avem nevoie de instrumente, nu de declarații.
𝗖𝗲 𝗽𝘂𝘁𝗲𝗺 𝗳𝗮𝗰𝗲 𝗺𝗮𝗶 𝗱𝗲𝗽𝗮𝗿𝘁𝗲
Acest studiu trebuie să devină punct de pornire pentru acțiuni concrete.
Instituțiile publice pot folosi datele pentru a dezvolta programe dedicate femeilor cu dizabilități.
Organizațiile societății civile pot construi inițiative de mentorat și informare.
Comunitatea de business poate analiza propriile practici de accesibilitate și incluziune.
Iar femeile cu dizabilități trebuie să fie implicate direct în elaborarea politicilor care le vizează.
Includerea economică nu este doar o chestiune socială. Este o chestiune de dezvoltare națională.
𝗗𝗲𝘀𝗰𝗮̆𝗿𝗰𝗮̆ 𝘀𝘁𝘂𝗱𝗶𝘂𝗹
Raportul integral poate fi descărcat în format PDF aici:
Link:
Datele sunt acolo. Vocea femeilor este acolo.
Întrebarea rămâne: ce facem, concret, cu această informație?
(c) EUPOT.MD
