O proteză poate fi un dispozitiv medical, dar poate deveni și o parte a identității pe care nu mai simți nevoia să o ascunzi. Pentru Paola Antonini, model și creatoare de conținut din Brazilia, acceptarea propriului corp a însemnat și libertatea de a fi văzută exact așa cum este.

În decembrie 2014, la doar 20 de ani, Paola a fost lovită de o mașină condusă de o persoană aflată sub influența alcoolului. Rănile grave au dus la amputarea piciorului stâng, deasupra genunchiului.

Au urmat intervenții chirurgicale, recuperare și procesul de adaptare la o proteză. Dar și întrebări despre viitor, carieră și felul în care lumea avea să o privească.

Frumusețea nu are un singur tipar

Paola își începuse deja activitatea în modelling. După accident, a continuat să participe la ședințe foto și campanii publicitare, fără să își ascundă proteza.

Uneori, a ales chiar să o transforme într-un accesoriu vizibil, decorat cu materiale colorate și strălucitoare.

Într-un domeniu în care aspectul fizic este adesea evaluat după standarde rigide, prezența ei a transmis un mesaj: frumusețea nu dispare atunci când corpul se schimbă.

Drumul nu a fost lipsit de obstacole. Într-un interviu pentru revista Amplitude, Paola a povestit că a fost exclusă dintr-o prezentare de modă deoarece organizatorii se temeau că ar putea cădea pe podium.

A continuat însă să lucreze și să își construiască o carieră.

Dincolo de fotografiile perfecte

Paola practică sport, călătorește și vorbește public despre viața cu o proteză. Dar povestea ei nu se rezumă la realizările personale.

A înființat Institutul Paola Antonini, prin care sprijină copii și tineri care au nevoie de reabilitare și proteze.

Într-un interviu publicat de VEJA în aprilie 2025, ea a vorbit despre relația mai afectuoasă pe care a dezvoltat-o cu propriul corp după accident.

Experiența ei atrage atenția și asupra unui lucru esențial: nu toate persoanele cu dizabilități au acces la aceleași resurse, echipamente sau oportunități.

Nu trebuie să fii extraordinar pentru a merita să fii acceptat

Povestea Paolei poate motiva, dar nu trebuie transformată într-o obligație pentru alte persoane cu dizabilități de a fi mereu optimiste, active sau curajoase.

Există zile dificile, oboseală, frustrări și limite reale. Acestea nu diminuează valoarea nimănui.

Poate că mesajul cel mai important nu este că Paola face lucruri extraordinare purtând o proteză, ci că își permite să trăiască, să se exprime, să fie feminină și să își urmeze pasiunile fără să ceară permisiunea societății.

Pentru că un corp diferit nu înseamnă o viață mai puțin valoroasă. Iar încrederea în sine începe uneori în momentul în care nu mai încerci să ascunzi ceea ce te face diferit.

Surse: