Violența, lipsa accesului la studii și discriminarea. Acestea sunt doar câteva dintre dificultățile cu care se confruntă femeile cu dizabilități din R. Moldova, spune Irina Revin, președinta Asociației Antreprenorilor cu Dizabilități din R. Moldova „Abilități Europene Fără Limite”. Ea mărturisește că nu este ușor să lupți pentru respectarea drepturilor tale, dar „într-o comunitate, alături de cei care pot să vă ajute cu un sfat, cu o îndrumare, pur și simplu să vă asculte câteodată, lupta este cu mult mai ușoară.”
Pentru mulți oameni, justiția înseamnă protecție, dreptate și siguranță.
Pentru multe persoane cu dizabilități, însă, accesul la justiție rămâne limitat sau chiar inaccesibil.
Nu pentru că legea nu există.
Ci pentru că sistemul nu este construit pentru toți.
Aceasta este realitatea scoasă în evidență și de experți din domeniu, inclusiv de Irina Revin, care atrage atenția asupra unei probleme profunde: lipsa voinței reale de a face schimbări.
𝗔𝗰𝗰𝗲𝘀𝘂𝗹 𝗹𝗮 𝗷𝘂𝘀𝘁𝗶𝘁̦𝗶𝗲 𝗻𝘂 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗲𝗴𝗮𝗹 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝘁𝗼𝘁̦𝗶
În teorie, toate persoanele au drepturi egale. În practică, persoanele cu dizabilități se confruntă cu bariere care le împiedică să le exercite.
Aceste bariere sunt multiple: fizice, instituționale, de comunicare și de atitudine.
Pentru o persoană cu dizabilitate, un proces juridic nu este dificil din cauza legii, ci din cauza modului în care funcționează sistemul.
𝗣𝗿𝗼𝗯𝗹𝗲𝗺𝗮 𝗻𝘂 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗻𝗼𝘂𝗮̆, 𝗱𝗮𝗿 𝗿𝗮̆𝗺𝗮̂𝗻𝗲 𝗻𝗲𝗿𝗲𝘇𝗼𝗹𝘃𝗮𝘁𝗮̆
Deși se discută de ani de zile despre accesibilizarea sistemului de justiție, schimbările sunt lente sau inexistente.
Irina Revin spune clar:
„Foarte mult, colaborăm cu legislativul, dar în domeniul acesta nu există voință să-și asume unele responsabilități.”
Această afirmație scoate în evidență esența problemei: nu lipsesc soluțiile, lipsește voința reală de a le aplica.
𝗖𝗲 𝗶̂𝗻𝘀𝗲𝗮𝗺𝗻𝗮̆, 𝗰𝗼𝗻𝗰𝗿𝗲𝘁, 𝗹𝗶𝗽𝘀𝗮 𝗮𝗰𝗰𝗲𝘀𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗹𝗮 𝗷𝘂𝘀𝘁𝗶𝘁̦𝗶𝗲
Pentru persoanele cu dizabilități, aceste bariere înseamnă lucruri foarte concrete:
– imposibilitatea de a depune o plângere
– lipsa interpretării sau a comunicării adaptate
– instituții și spații inaccesibile
– proceduri complicate și neadaptate
În aceste condiții, drepturile rămân teoretice.
𝗗𝗮𝗰𝗮̆ 𝗻𝘂 𝗹𝗲 𝗽𝗼𝘁̦𝗶 𝗳𝗼𝗹𝗼𝘀𝗶, 𝗲𝗹𝗲 𝗻𝘂 𝗲𝘅𝗶𝘀𝘁𝗮̆ 𝗰𝘂 𝗮𝗱𝗲𝘃𝗮̆𝗿𝗮𝘁.
𝗨𝗻 𝘀𝗶𝘀𝘁𝗲𝗺 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗻𝘂 𝗮𝘀𝗰𝘂𝗹𝘁𝗮̆ 𝘀𝘂𝗳𝗶𝗰𝗶𝗲𝗻𝘁
O altă problemă majoră este lipsa implicării reale a persoanelor cu dizabilități în procesul de luare a deciziilor.
Politicile sunt discutate, proiectele sunt analizate, dar experiența directă a celor afectați nu este suficient integrată.
Rezultatul este vizibil: soluții incomplete și schimbări superficiale.
𝗖𝗲 𝘁𝗿𝗲𝗯𝘂𝗶𝗲 𝘀𝗮̆ 𝘀𝗲 𝘀𝗰𝗵𝗶𝗺𝗯𝗲
Accesul la justiție este un drept fundamental, nu un privilegiu.
Pentru ca acest drept să devină real, este nevoie de:
– adaptarea procedurilor la nevoile diferite ale persoanelor
– accesibilizarea instituțiilor, atât fizic, cât și informațional
– instruirea personalului din sistemul de justiție
– implicarea directă a persoanelor cu dizabilități în reforme
Și, mai ales, este nevoie de un lucru esențial: asumare reală.
𝗙𝗮̆𝗿𝗮̆ 𝗮𝗰𝗰𝗲𝘀 𝗹𝗮 𝗷𝘂𝘀𝘁𝗶𝘁̦𝗶𝗲, 𝗻𝘂 𝗲𝘅𝗶𝘀𝘁𝗮̆ 𝗱𝗿𝗲𝗽𝘁𝘂𝗿𝗶 𝗿𝗲𝗮𝗹𝗲
Discuțiile despre incluziune nu pot exista fără acces la justiție.
Pentru că atunci când o persoană nu își poate apăra drepturile, toate celelalte drepturi devin fragile.
Nu lipsesc soluțiile. Lipsește decizia de a le aplica.
Iar până când această decizie nu va fi luată, justiția va rămâne, pentru mulți, un sistem la care nu pot ajunge.
Sursa:
(c) EUPOT.MD
