Incluziunea persoanelor cu dizabilități în câmpul muncii nu este un ideal de neatins, ci o realitate care se construiește pas cu pas. La o fabrică din Chișinău, aproape 90% dintre angajați au probleme de vedere, iar modelul de integrare creat acolo arată că adaptarea și respectul pot transforma locurile de muncă în spații accesibile, productive și umane.
Incluziunea începe cu accesibilitatea și înțelegerea
O fabrică din capitală a devenit un exemplu important de incluziune în Republica Moldova, nu doar prin angajarea persoanelor cu dizabilități, ci prin integrarea acestora în roluri active, adaptate și respectate. Aici, majoritatea angajaților au dificultăți de vedere, de la miopie severă până la pierderea parțială a capacității de a vedea detalii fine. Dar în loc să îi marginalizeze, compania i-a făcut parte din echipă — iar rezultatele vorbesc de la sine.
Adaptările nu sunt doar de natură tehnică, ci și umană: locuri de muncă adaptate, instruiri personalizate, reguli clare de comunicare și sprijin constant din partea colegilor și a managementului. Aici, persoanele cu dizabilități nu sunt un „grup special”, ci profesioniști valoroși într-un colectiv integrat.
De ce modelul acesta contează pentru societate
În multe locuri din Republica Moldova, barierele fizice și sociale fac dificilă accesarea unui loc de muncă de către persoanele cu dizabilități. Lipsa rampelor, lipsa adaptării echipamentelor, prejudecățile privind competența și productivitatea — toate acestea contribuie la excluziune. În schimb, modelul acesta din Chișinău demonstrează că:
-
adaptările simple pot crea oportunități reale – de la iluminare corectă și marcaje tactile până la software accesibil și proceduri clare;
-
investiția în formare și comunicare are impact imediat asupra performanței – persoanele angajate devin produtive, motivate și loiale;
-
o cultură organizațională deschisă schimbă atitudini – colegii fără dizabilități ajung să vadă abilitățile, nu limitele.
Incluziunea nu se face doar prin angajare — ea se construiește prin sprijin continuu, adaptare, formare și respect reciproc.
Rezultate care inspiră
În fabrică, aproape 90% dintre angajați au dificultăți de vedere, dar acest lucru nu i-a împiedicat să devină specialiști apreciați, colegi de încredere și membri activi ai echipei. Angajatorii au descoperit că investiția în accesibilitate nu reduce productivitatea, ci o crește: angajații se simt utili, motivați și parte dintr-un proiect comun.
Angajarea persoanelor cu dizabilități nu este doar un act de responsabilitate socială — este și o decizie economică inteligentă, pentru că diversitatea aduce perspective noi, soluții creative și echipe robuste.
Ce poate învăța Republica Moldova de aici
Incluziunea reală în piața muncii nu este un lux, ci o necesitate umană și economică. Modelul acestei fabrici arată că:
🔹 accesibilitatea nu trebuie să fie complicată — poate începe cu gesturi simple;
🔹 o cultură organizațională deschisă transformă atitudini;
🔹 persoanele cu dizabilități pot construi cariere solide când li se oferă instrumentele potrivite;
🔹 beneficiile sunt pentru toată lumea — angajați, angajatori și comunitate.
Pentru ca acest model să devină normă, este nevoie de:
✔ politici publice clare pentru ocuparea persoanelor cu dizabilități;
✔ educație anti-stigmatizare încă din școală;
✔ programe de formare profesională accesibile;
✔ angajatori pregătiți să adapteze locurile de muncă și să îmbrățișeze diversitatea.
Incluziunea nu este doar despre a deschide uși — este despre a asigura că persoanele cu dizabilități pot păși prin ele cu încredere, autonomie și respect. Modelul acestei fabrici din Chișinău ne arată că atunci când accesibilitatea este gândită cu responsabilitate și empatie, toată societatea câștigă.
Sursa:
(c) EUPOT.MD
