Pentru unii oameni, urcarea într-un autobuz sau troleibuz este un gest banal. Pentru o persoană în scaun rulant, cu mobilitate redusă sau cu deficiențe de vedere, aceeași călătorie poate începe cu o întrebare: va putea urca în vehicul și va ajunge în siguranță la destinație?

Accesibilitatea transportului public nu înseamnă doar existența unei rampe într-un autobuz. Contează întregul traseu: trotuarul până la stație, modul în care este amenajată stația, accesul în vehicul și informațiile despre rută și opriri.

Ce arată datele din Republica Moldova?

O cercetare realizată de Keystone Moldova, în cadrul unui studiu desfășurat în iulie 2024, scoate în evidență dificultățile întâmpinate de persoanele cu dizabilități în utilizarea transportului public. Rezultatele, prezentate în 2026, arată că aproximativ o treime dintre respondenții cu dizabilități se confruntă cu obstacole majore atunci când încearcă să iasă din locuință. Jumătate consideră periculos drumul spre școală sau locul de muncă.

În mediul rural, aproape 30% dintre respondenți au semnalat că în localitatea lor nu există autobuze, iar o treime au apreciat transportul public ca fiind deloc accesibil. Aceste cifre reflectă experiențele participanților la cercetare și arată cât de mult poate influența infrastructura posibilitatea unei persoane de a se deplasa independent.

Vehicule noi, dar trasee încă inaccesibile

În Chișinău, municipalitatea anunță că a procurat 183 de troleibuze noi și cu parcurs în perioada 2020–2025. Potrivit informațiilor publicate de Primărie, acestea includ unități dotate cu rampe de acces și podea joasă.

Totuși, un vehicul adaptat nu rezolvă toate problemele. Dacă trotuarul până la stație are borduri înalte, dacă rampa nu poate fi utilizată sau dacă spațiul din stație nu permite manevrarea unui scaun rulant, accesul rămâne dificil.

La fel de importante sunt informațiile audio și vizuale despre trasee și opriri, utile persoanelor cu deficiențe de vedere sau de auz. În plus, șoferii și personalul de transport trebuie să știe cum să ofere sprijin fără să pună pasagerii în situații incomode sau nesigure.

Accesibilitatea înseamnă dreptul de a ajunge la destinație

Un transport public accesibil presupune stații adaptate, rampe funcționale, spații suficiente în vehicule, semnalizare clară, informații ușor de înțeles și personal instruit. Aceste elemente trebuie să funcționeze împreună, nu separat.

Pentru o persoană cu dizabilități, imposibilitatea de a urca într-un autobuz poate însemna pierderea unei consultații medicale, a unei zile de muncă, a unei ore de studiu sau a unei întâlniri importante.

Mobilitatea nu ar trebui să depindă de norocul de a întâlni un vehicul potrivit sau un șofer dispus să ajute. Un transport public cu adevărat accesibil este cel în care oamenii pot călători în siguranță și cu cât mai multă independență.

Surse: