O instituție publică poate avea rampă de acces, lift și uși suficient de largi pentru persoanele care folosesc scaune rulante. Dar ce se întâmplă dacă informațiile de pe site-ul instituției nu pot fi citite de o persoană nevăzătoare? Sau dacă un videoclip explicativ nu are subtitrări pentru persoanele cu deficiențe de auz?
Clădirea poate fi accesibilă, dar informația rămâne inaccesibilă.
Accesibilitatea nu înseamnă doar eliminarea barierelor fizice. Înseamnă și posibilitatea fiecărei persoane de a primi, înțelege și utiliza informațiile de care are nevoie.
Această dimensiune a incluziunii poartă numele de accesibilitate informațională și este esențială pentru participarea persoanelor cu dizabilități la viața societății.
Ce înseamnă, mai exact, accesibilitatea informațională?
Accesibilitatea informațională presupune prezentarea informațiilor în forme care pot fi percepute și înțelese de persoane cu nevoi diferite.
De exemplu, o persoană nevăzătoare poate utiliza un program care citește cu voce tare conținutul unui site. Însă, dacă informațiile importante sunt prezentate exclusiv într-o imagine fără descriere, programul nu le poate transmite corespunzător.
O persoană cu deficiențe de auz poate urmări un videoclip informativ, dar, dacă acesta conține explicații doar audio și nu are subtitrări, o parte esențială a mesajului poate fi pierdută.
Pentru unele persoane cu dizabilități intelectuale sau dificultăți de înțelegere, un document redactat într-un limbaj juridic complicat poate reprezenta o barieră la fel de importantă.
Accesibilitatea informațională urmărește reducerea acestor obstacole, astfel încât informația să poată fi utilizată de cât mai mulți oameni.
Cinci bariere informaționale pe care le întâlnim în viața de zi cu zi
1. Site-uri care nu funcționează cu cititoare de ecran
Unele pagini web sunt dificil de utilizat cu tehnologiile asistive. Butoanele fără denumiri clare, imaginile fără descrieri și formularele etichetate incorect pot împiedica accesarea serviciilor online.
2. Videoclipuri fără subtitrări
Un anunț despre un serviciu public, o campanie de informare sau o instrucțiune medicală prezentată doar prin voce poate exclude persoanele care nu aud sau aud cu dificultate.
3. Documente PDF inaccesibile
Un document scanat și publicat ca imagine poate fi imposibil de citit cu anumite tehnologii asistive, dacă nu include text recunoscut și o structură accesibilă.
4. Limbajul excesiv de complicat
Formulările administrative, termenii juridici și explicațiile foarte tehnice pot îngreuna înțelegerea informațiilor. Limbajul clar, exemplele și organizarea logică a textului ajută mai multe categorii de cititori.
5. Informații oferite într-un singur format
Dacă o instituție comunică exclusiv telefonic, o persoană cu deficiențe de auz poate întâmpina dificultăți. Dacă informația este disponibilă numai în scris, fără alternative adecvate, alte persoane pot fi dezavantajate.
O comunicare accesibilă presupune existența unor modalități diferite de informare, în funcție de necesitățile utilizatorilor.
De ce este important acest lucru în Republica Moldova?
Să ne imaginăm că o persoană cu dizabilitate dorește să afle ce acte trebuie să prezinte pentru a beneficia de un serviciu social.
Accesează site-ul instituției responsabile, dar găsește doar un document scanat, greu de citit cu tehnologiile asistive.
O altă persoană încearcă să completeze online o cerere, însă formularul nu poate fi utilizat corespunzător fără mouse.
În asemenea situații, digitalizarea nu garantează automat accesibilitatea.
Acestea sunt exemple ipotetice, dar ilustrează de ce instituțiile publice, organizațiile și furnizorii de servicii trebuie să acorde atenție nu doar existenței informației, ci și modului în care aceasta poate fi accesată.
Un serviciu public nu devine cu adevărat accesibil doar pentru că informațiile despre el sunt publicate pe internet.
Este important ca cetățenii să le poată găsi, înțelege și utiliza.
Ce spun standardele internaționale?
Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități tratează accesul la informație ca parte a accesibilității.
Articolul 9 se referă la accesul, în condiții de egalitate, la informații, comunicații și tehnologii informaționale. Articolul 21 prevede măsuri pentru ca persoanele cu dizabilități să poată căuta, primi și transmite informații în formate accesibile.
În domeniul digital, un reper internațional îl reprezintă standardele WCAG (Web Content Accessibility Guidelines), elaborate în cadrul World Wide Web Consortium (W3C).
Acestea urmăresc ca informațiile și funcțiile unui site să fie perceptibile, utilizabile, ușor de înțeles și compatibile cu diferite tehnologii, inclusiv cele asistive.
Cum putem face informațiile mai accesibile?
Accesibilitatea informațională nu este responsabilitatea exclusivă a programatorilor. Instituțiile, companiile, organizațiile neguvernamentale, jurnaliștii și creatorii de conținut pot contribui prin măsuri concrete:
-
Să folosească un limbaj clar, propoziții ușor de urmărit și titluri bine organizate.
-
Să adauge subtitrări videoclipurilor și, atunci când este necesar, transcrieri sau interpretare în limbajul semnelor.
-
Să ofere descrieri textuale imaginilor care transmit informații importante.
-
Să publice documente digitale care pot fi citite de tehnologiile asistive, nu doar imagini scanate.
-
Să asigure un contrast bun între text și fundal și posibilitatea măririi textului.
-
Să verifice dacă formularele și site-urile pot fi utilizate și cu tastatura.
-
Să consulte persoane cu diferite dizabilități atunci când dezvoltă sau evaluează servicii informaționale.
Nu toate persoanele au nevoie de aceleași adaptări. Tocmai de aceea, accesibilitatea presupune flexibilitate și consultarea celor care folosesc efectiv serviciile.
Accesibilitatea informațională ne ajută pe toți
Un videoclip cu subtitrări poate fi util și unei persoane care îl urmărește într-un spațiu zgomotos.
Un site bine organizat este mai ușor de utilizat și de persoanele în vârstă sau de cele care nu sunt familiarizate cu tehnologia.
Un document redactat într-un limbaj clar îi ajută pe toți cetățenii să înțeleagă mai bine procedurile și serviciile disponibile.
Prin urmare, accesibilitatea informațională nu reprezintă un avantaj destinat exclusiv persoanelor cu dizabilități. Este o investiție în comunicare eficientă și servicii mai bune pentru întreaga societate.
Informația accesibilă înseamnă participare
Atunci când o persoană nu poate accesa informații despre sănătate, educație, angajare sau servicii sociale, posibilitățile sale de a lua decizii informate pot fi limitate.
De aceea, eliminarea barierelor informaționale este la fel de importantă ca eliminarea obstacolelor fizice.
O rampă ne ajută să intrăm într-o clădire. O informație accesibilă ne ajută să înțelegem ce drepturi avem, ce servicii putem solicita și cum putem participa la viața comunității.
O societate incluzivă nu este doar una în care oamenii pot ajunge în același loc, ci și una în care fiecare are posibilitatea reală de a primi și înțelege informațiile care îl privesc.
Surse:
