Imaginează-ți că o persoană cu dizabilitate merge la medic, într-un magazin sau participă la un eveniment, însoțită de un membru al familiei ori de un prieten. În loc să i se adreseze direct, oamenii din jur îi pun toate întrebările însoțitorului.

„Ce dorește să cumpere?”

„Poate să răspundă singură?”

„Ce problemă are?”

Persoana cu dizabilitate este acolo, aude conversația, dar ceilalți vorbesc despre ea, nu cu ea.

Deși poate părea un detaliu neînsemnat, acest comportament poate transmite un mesaj dureros: că persoana nu este considerată capabilă să comunice sau să ia propriile decizii.

Dar este corect să presupunem că cineva nu poate răspunde doar pentru că are o dizabilitate?

Însoțitorul nu vorbește automat în locul persoanei

Faptul că o persoană este însoțită nu înseamnă că are nevoie ca altcineva să vorbească în numele ei.

O persoană care folosește un scaun rulant poate comunica fără nicio dificultate. O persoană cu o dizabilitate de vedere poate răspunde direct la întrebări. Iar o persoană cu o dizabilitate de auz poate prefera comunicarea în scris sau prin intermediul unui interpret în limbajul semnelor.

Situațiile diferă de la om la om. Unele persoane au nevoie de sprijin pentru comunicare, iar altele preferă să răspundă singure. Important este să nu decidem în locul lor înainte de a le oferi posibilitatea să se exprime.

Însoțitorul poate avea un rol esențial, dar sprijinul său nu ar trebui să anuleze vocea persoanei pe care o însoțește.

Cum putem proceda corect?

Nu este nevoie de gesturi complicate pentru a arăta respect. Câteva lucruri simple pot face diferența:

• Adresează-te direct persoanei cu dizabilitate. Privește-o și vorbește-i firesc, așa cum ai face cu oricine altcineva.

• Oferă-i timp să răspundă. Nu completa automat propozițiile și nu te grăbi să te adresezi însoțitorului.

• Întreabă înainte de a presupune. Dacă nu știi cum să comunici, poți întreba politicos ce modalitate este mai potrivită.

• Respectă preferințele persoanei. Dacă aceasta dorește ca însoțitorul să o ajute să comunice, acceptă acest lucru fără să o judeci.

• Nu transforma dizabilitatea într-un motiv de a ignora persoana. Vorbește cu ea, nu doar despre ea.

Aceste principii sunt valabile la medic, în instituțiile publice, în magazine, la locul de muncă și în orice interacțiune de zi cu zi.

Ce spune Convenția ONU?

Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități promovează respectarea demnității, autonomiei și independenței acestora, precum și participarea lor deplină în societate.

Articolul 3 stabilește principiile generale ale Convenției, inclusiv respectarea demnității și a autonomiei individuale. Articolul 12 recunoaște dreptul persoanelor cu dizabilități de a beneficia de capacitate juridică în condiții de egalitate cu ceilalți și prevede accesul la sprijinul de care pot avea nevoie pentru exercitarea acesteia.

Deși Convenția nu formulează o regulă specifică pentru fiecare conversație de zi cu zi, principiile sale ne încurajează să respectăm persoana, alegerile și autonomia acesteia.

Textul Convenției poate fi consultat pe site-ul Organizației Națiunilor Unite – Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități.

Întrebarea săptămânii

Tu cum crezi: de ce oamenii se adresează uneori însoțitorului în loc să vorbească direct cu persoana cu dizabilitate?

Este o încercare de a ajuta, o prejudecată sau pur și simplu lipsa obișnuinței de a interacționa cu persoane cu dizabilități?

Uneori, incluziunea începe cu un gest foarte simplu: să recunoști persoana din fața ta și să îi oferi șansa de a fi ascultată.