O intrare fără trepte nu este utilă doar unei persoane care folosește un scaun rulant. O folosesc mai ușor și părinții cu cărucioare, persoanele în vârstă, oamenii care merg cu cârje sau cei care transportă bagaje. Acesta este un exemplu simplu de design universal.

Ce înseamnă design universal?

Potrivit Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, designul universal înseamnă proiectarea produselor, mediilor, programelor și serviciilor astfel încât să poată fi utilizate de cât mai multe persoane, fără adaptări speciale. Ideea este ca accesibilitatea să fie luată în calcul de la început, nu adăugată abia după apariția problemelor.

Îl întâlnim în viața de zi cu zi: uși automate, lifturi cu anunțuri sonore și afișaje vizuale, indicatoare clare, trotuare fără obstacole sau site-uri care pot fi folosite și cu tastatura ori cu cititoare de ecran. Fiecare soluție poate ajuta persoane cu nevoi diferite.

De ce contează în Republica Moldova?

Să ne imaginăm o instituție cu trepte la intrarea principală și o rampă improvizată în spatele clădirii. Chiar dacă există o cale alternativă, unii vizitatori trebuie să ocolească sau să ceară ajutor. O intrare accesibilă, gândită din faza de proiect, ar putea fi folosită firesc de toată lumea.

Același principiu contează în școli, spitale, parcuri, transport și servicii online. Pentru o persoană care folosește o proteză pot fi importante suprafețele stabile și locurile de odihnă; pentru o persoană nevăzătoare, informațiile audio și marcajele tactile; pentru cineva cu dificultăți de înțelegere, explicațiile simple.

Design universal sau adaptare rezonabilă?

Designul universal urmărește soluții utile unui public cât mai larg încă de la proiectare. Adaptarea rezonabilă este o ajustare necesară într-o situație individuală, pentru exercitarea drepturilor în condiții de egalitate, fără o sarcină disproporționată sau nejustificată.

Cele două se completează: nici cel mai bine proiectat spațiu nu poate anticipa toate nevoile.

Designul universal nu este un privilegiu pentru un grup. Este un mod de a construi comunități în care mai mulți oameni se pot deplasa, informa și participa independent.

Întrebarea nu ar trebui să fie doar „Cum adaptăm acest loc?”, ci „Cum îl proiectăm de la început pentru cât mai mulți dintre noi?”.

Surse: