O pereche de încălțăminte adaptată, o deplasare cu taxiul, o proteză care necesită ajustări sau câteva ședințe de recuperare. Pentru multe persoane cu dizabilități, acestea nu sunt cheltuieli ocazionale, ci parte a vieții de zi cu zi.

Când vorbim despre costul vieții, ne gândim de obicei la alimente, facturi, îmbrăcăminte și transport. Însă pentru o persoană cu dizabilitate, bugetul poate include și cheltuieli suplimentare pentru mobilitate, sănătate, dispozitive asistive sau sprijin în activitățile cotidiene.

În Republica Moldova există pensii, alocații, compensații și servicii destinate persoanelor cu dizabilități. Totuși, existența acestor forme de sprijin nu înseamnă automat că toate nevoile individuale sunt acoperite.

Cheltuielile pe care nu le vedem

Să ne imaginăm o persoană care folosește o proteză la picior și merge zilnic la serviciu.

Pe lângă cheltuielile obișnuite, aceasta poate avea nevoie de șosete speciale pentru proteză, produse pentru îngrijirea pielii, încălțăminte potrivită sau deplasări suplimentare la specialist pentru ajustări.

Dacă proteza provoacă disconfort, pot apărea și alte costuri: consultații, tratamente sau transport până la instituția unde poate primi ajutor.

Pentru o persoană care folosește un scaun rulant, cheltuielile pot fi diferite: întreținerea echipamentului, înlocuirea unor componente sau adaptarea locuinței.

Persoanele cu dizabilități de vedere ori de auz pot avea nevoie de tehnologii asistive, dispozitive specializate sau servicii de comunicare accesibilă.

Aceste exemple sunt orientative. Nu toate persoanele cu dizabilități au aceleași nevoi, iar unele produse și servicii pot fi oferite prin programe publice.

Costul suplimentar al dizabilității nu reprezintă o sumă fixă. El depinde de nevoile persoanei, de mediul în care trăiește și de sprijinul la care are acces.

Când lipsa accesibilității devine o cheltuială

Uneori, nu dizabilitatea în sine generează costuri suplimentare, ci barierele din jur.

Un autobuz inaccesibil poate însemna necesitatea unei călătorii cu taxiul. Un cabinet medical aflat într-o clădire fără lift poate obliga persoana să caute un alt specialist, eventual într-o altă localitate.

Un loc de muncă inaccesibil poate limita oportunitățile de angajare, iar lipsa transportului potrivit poate face dificilă acceptarea unui serviciu.

Pentru persoanele din mediul rural, distanța până la serviciile specializate poate reprezenta o dificultate suplimentară.

În asemenea situații, accesibilitatea nu este doar o problemă de confort. Ea influențează timpul, independența și bugetul unei persoane.

Ce sprijin financiar există în Republica Moldova?

În Republica Moldova, persoanele cu dizabilități pot beneficia, în funcție de situația individuală și de condițiile legale, de pensii de dizabilitate, alocații sociale de stat și alte prestații.

Potrivit Casei Naționale de Asigurări Sociale (CNAS), începând cu 1 aprilie 2026, cuantumurile pensiei minime de dizabilitate sunt:

• 2.448,50 lei – pentru dizabilitate severă;

• 2.285,26 lei – pentru dizabilitate accentuată;

• 1.632,33 lei – pentru dizabilitate medie.

Aceste sume reprezintă cuantumurile minime ale pensiei de dizabilitate, nu valoarea tuturor pensiilor achitate beneficiarilor. Pensia individuală poate fi diferită, iar alocația socială de stat reprezintă o prestație distinctă, acordată persoanelor care îndeplinesc condițiile prevăzute de legislație.

De la 1 aprilie 2026, pensiile și anumite prestații sociale au fost indexate cu 6,84%, potrivit deciziei autorităților.

Pentru o persoană care are nevoie de servicii sau echipamente suplimentare, este important nu doar cuantumul venitului lunar, ci și măsura în care cheltuielile necesare sunt acoperite prin sistemul public.

Sursa: CNAS – Indexarea pensiilor și prestațiilor sociale din 1 aprilie 2026.

Protezele și dispozitivele asistive: ce poate fi oferit gratuit?

Un aspect important este accesul la mijloace ajutătoare tehnice.

În Republica Moldova, Centrul Republican Experimental Protezare, Ortopedie și Reabilitare (CREPOR) confecționează și pune la dispoziție diferite dispozitive, inclusiv proteze pentru membrele superioare și inferioare, orteze, cârje, cadre de mers și încălțăminte ortopedică.

Potrivit informațiilor publicate de instituție, persoanele cu dizabilități locomotorii pot beneficia gratuit de mijloace ajutătoare tehnice, în condițiile stabilite de reglementările aplicabile și în baza indicațiilor medicale.

Totuși, este important ca beneficiarii să verifice direct ce tip de dispozitiv poate fi oferit, care sunt condițiile de acordare și procedura de obținere.

Existența unui sistem public de asigurare cu dispozitive asistive este esențială, dar informarea corectă contează la fel de mult. O persoană trebuie să știe ce poate solicita și unde se poate adresa.

Sursa: CREPOR – Întrebări frecvente privind mijloacele ajutătoare tehnice.

Transportul și recuperarea pot influența bugetul lunar

Pentru unele persoane cu dizabilități, deplasările regulate la medic, la recuperare sau la serviciu reprezintă o parte importantă a cheltuielilor.

Legislația Republicii Moldova prevede compensații pentru serviciile de transport destinate anumitor categorii de persoane cu dizabilități, în condițiile stabilite de lege.

Totuși, o compensație nu înseamnă neapărat acoperirea integrală a fiecărei deplasări.

Dacă persoana are nevoie de transport specializat sau de servicii care nu sunt disponibile în apropierea domiciliului, costurile și timpul necesar pot crește.

La fel se întâmplă și în cazul recuperării medicale. Accesul la serviciile publice, frecvența ședințelor și eventualele servicii achitate din surse proprii pot influența considerabil cheltuielile unei familii.

Când întreaga familie suportă costurile

Cheltuielile asociate dizabilității nu se reflectă întotdeauna doar în facturi și bonuri fiscale.

Uneori, un membru al familiei își reduce programul de muncă pentru a oferi sprijin unei persoane apropiate. Alteori, părinții trebuie să organizeze transportul copilului la recuperare sau să lipsească de la serviciu pentru consultații.

Aceste situații pot afecta veniturile gospodăriei, chiar dacă nu presupun o plată directă pentru un produs sau serviciu.

În 2026, în Republica Moldova a fost acordat un ajutor anual de 3.000 de lei pentru copiii cu dizabilități.

Potrivit CNAS, plata a fost efectuată din oficiu, fără depunerea unei cereri, iar de acest sprijin au beneficiat 13.470 de copii cu dizabilități, cu vârsta de până la 18 ani.

Este o măsură suplimentară de sprijin, însă nevoile fiecărei familii pot fi diferite.

Sursa: CNAS – Ajutorul anual de 3.000 de lei pentru copiii cu dizabilități.

Unde pot solicita informații persoanele cu dizabilități?

Pentru a afla ce prestații sau servicii li se cuvin, persoanele cu dizabilități și familiile acestora se pot adresa instituțiilor responsabile:

• Casa Națională de Asigurări Sociale (CNAS) – pentru pensii, alocații și alte prestații sociale. Telefon: 022 257 777. Site: cnas.gov.md.

• CREPOR – pentru informații privind protezele, ortezele și alte mijloace ajutătoare tehnice. Telefon: 022 263 001. Site: crepor.org.

• Compania Națională de Asigurări în Medicină (CNAM) – pentru informații despre serviciile medicale și dispozitivele medicale compensate. Site: cnam.md.

• Structurile teritoriale de asistență socială – pentru evaluarea nevoilor și accesul la serviciile sociale disponibile.

Este recomandat ca persoanele interesate să solicite informații despre eligibilitate, documentele necesare și condițiile concrete de acordare a sprijinului.

Costul real nu se măsoară doar în lei

Discuția despre costurile dizabilității nu ar trebui să se limiteze la valoarea unei pensii sau a unei alocații.

Trebuie să ținem cont și de cheltuielile suplimentare, de timpul necesar pentru accesarea serviciilor, de oportunitățile de muncă pierdute din cauza barierelor și de efortul depus pentru activități pe care alte persoane le pot realiza fără dificultăți suplimentare.

În același timp, persoanele cu dizabilități nu trebuie privite exclusiv prin prisma nevoilor de sprijin. Ele muncesc, studiază, își întemeiază familii și contribuie la comunitate.

O societate incluzivă nu este cea în care persoanele cu dizabilități trebuie să suporte singure toate costurile barierelor existente, ci cea care investește în accesibilitate, servicii și oportunități egale.

Pentru că întrebarea nu este doar cât costă să trăiești cu o dizabilitate, ci și cât din acest cost ar putea fi redus dacă mediul în care trăim ar fi mai accesibil pentru toți.