Republica Moldova are un nou Program național de incluziune socială a persoanelor cu dizabilități pentru anii 2026–2030. Programul a fost aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 467 din 26 august 2026 și publicat în Monitorul Oficial la 8 septembrie 2026.
Documentul stabilește ce măsuri ar trebui dezvoltate în următorii cinci ani pentru ca persoanele cu dizabilități să aibă acces mai bun la servicii, să poată trăi în comunitate și să participe mai activ la viața socială.
Programul este important nu doar prin ceea ce scrie în document, ci mai ales prin numărul concret de servicii, centre, locuințe și persoane care ar urma să beneficieze de acestea.
Mai multe servicii aproape de casă
Una dintre principalele direcții este dezvoltarea serviciilor în comunitate.
Până în 2030, accesul la servicii sociale pentru prevenirea instituționalizării și pentru sprijinirea persoanelor în comunitate ar urma să crească cu 30%. Sunt prevăzute 12 centre de zi, 40 de servicii comunitare și 6 centre de intervenție timpurie.
Pentru o persoană cu dizabilitate, acest lucru poate însemna că sprijinul nu trebuie să fie căutat neapărat într-o instituție mare sau într-un centru aflat departe de localitatea în care trăiește.
Serviciile comunitare pot oferi suport mai aproape de casă, în funcție de nevoile persoanei. Ministerul Muncii și Protecției Sociale prezintă deja mai multe astfel de servicii, printre care Echipa mobilă, Asistența personală, Respiro, Locuința protejată, Casa comunitară și centrele de zi.
Ce înseamnă, de exemplu, „Echipa mobilă”?
Serviciul „Echipa mobilă” oferă asistență socială și suport direct la domiciliul persoanei, în funcție de nevoile identificate. Poate include și consiliere pentru persoana care are grijă de un membru al familiei cu dizabilitate.
Un lucru important este că serviciul a fost extins în ultimii ani. Potrivit Ministerului Muncii, în august 2025, serviciul a fost inaugurat în încă 12 raioane, ajungând să fie disponibil în toate raioanele Republicii Moldova, față de 15 raioane la începutul anului 2024.
Pentru o familie dintr-o localitate în care deplasarea până la un centru este dificilă, faptul că suportul poate veni la domiciliu poate face o diferență reală.
Intervenția timpurie pentru copii
Programul prevede și dezvoltarea a 6 centre de intervenție timpurie.
Intervenția timpurie este importantă pentru copiii care prezintă întârzieri de dezvoltare sau alte dificultăți și pentru familiile lor. Ideea este ca sprijinul să înceapă cât mai devreme, în loc ca familia să aștepte ca problemele să devină mai complexe.
Legislația Republicii Moldova prevede servicii de intervenție timpurie și stabilește că acestea trebuie organizate pe baza unor standarde de calitate aprobate de Guvern. Legea privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități prevede, de asemenea, că reabilitarea și incluziunea trebuie să țină cont de nevoile individuale ale persoanei.
Pentru părinți, acest lucru este important: sprijinul nu ar trebui să înceapă abia atunci când copilul ajunge la vârsta școlară. Cu cât nevoile sunt identificate mai devreme, cu atât familia poate avea acces mai rapid la servicii și specialiști.
Un alt serviciu important este Asistența personală pentru sprijin în viața de zi cu zi
Programul 2026–2030 pune accent pe extinderea serviciilor comunitare și pe posibilitatea persoanei de a rămâne în comunitate, în loc să ajungă într-o instituție rezidențială.
Pentru cineva care are nevoie de ajutor la activitățile de zi cu zi, asistența personală poate însemna sprijin pentru activități pe care altfel nu le-ar putea realiza singur.
Este o diferență importantă între a primi sprijin pentru a trăi independent și a fi mutat într-un loc în care alții decid cum va arăta viața ta.
„Respiro” – și familia are nevoie de sprijin
Programul prevede și dezvoltarea serviciilor „Respiro”.
Acest serviciu este destinat persoanelor cu dizabilități severe și oferă asistență timp de 24 de ore, pentru o perioadă de până la 30 de zile pe an. În această perioadă, membrii familiei sau persoanele care asigură îngrijirea pot avea o perioadă de repaus.
În 2026 au fost deschise trei noi servicii „Respiro” în Criuleni, Rezina și municipiul Cahul, care pot oferi anual sprijin pentru aproximativ 70 de persoane cu dizabilități severe.
Pentru o familie care asigură îngrijire permanentă, o astfel de perioadă poate însemna posibilitatea de a merge la medic, de a rezolva probleme personale, de a lucra sau pur și simplu de a se odihni.
Serviciul nu este doar despre „odihna familiei”. Este și despre prevenirea epuizării îngrijitorilor și menținerea unei îngrijiri de calitate pentru persoana cu dizabilitate.
Mai multe locuințe protejate și case comunitare
Una dintre cele mai importante schimbări urmărite de Program este trecerea de la îngrijirea în instituții rezidențiale la viața în comunitate.
Până în 2030, autoritățile își propun ca 300 de persoane să facă tranziția din instituțiile rezidențiale către comunitate.
În același timp, sunt prevăzute 142 de servicii sociale suplimentare, inclusiv:
Rețeaua de locuințe protejate ar urma să crească de la 29 la 107, iar numărul caselor comunitare de la 19 la 41.
Aceste cifre contează pentru persoanele care, în prezent, trăiesc în instituții rezidențiale sau sunt în situația de a ajunge într-o astfel de instituție.
Scopul dezinstituționalizării este ca persoana să poată trăi în comunitate, cu sprijinul necesar.
Acest principiu este prevăzut și în Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități. Articolul 19 recunoaște dreptul persoanelor cu dizabilități de a trăi în comunitate și de a-și alege locul de trai și persoanele cu care locuiesc. Convenția vorbește și despre accesul la servicii de sprijin la domiciliu și în comunitate, inclusiv asistență personală.
Prin urmare, viața independentă nu înseamnă că persoana trebuie să se descurce fără ajutor. Înseamnă să poată primi sprijinul de care are nevoie fără să-și piardă locul în comunitate și dreptul de a lua decizii despre propria viață.
Ce se schimbă în sănătate?
Programul include și obiective concrete pentru sistemul medical.
Până în 2030 sunt prevăzute 3 programe de reabilitare medicală, de care ar urma să beneficieze aproximativ 5.000 de persoane.
De asemenea, peste 17.000 de persoane ar urma să aibă acces la dispozitive și mijloace asistive, iar infrastructura a 15 instituții medicale ar urma să fie adaptată pentru persoanele cu dizabilități.
Pentru o persoană cu dizabilitate, accesul la sănătate nu înseamnă doar existența unui medic. Contează dacă poate intra în instituție, dacă poate fi examinată cu echipamente potrivite, dacă medicul comunică accesibil și dacă personalul înțelege nevoile specifice ale pacientului.
Accesibilitate: aproximativ 100 de clădiri și obiective
Programul prevede și măsuri pentru infrastructură.
Aproximativ 100 de clădiri publice și obiective de infrastructură socială ar urma să fie adaptate, iar pentru construcțiile noi urmează să fie aplicate cerințe de accesibilitate.
Este prevăzută și dezvoltarea registrului digital „E-Accesibilitate”, care ar trebui să contribuie la evidența și monitorizarea accesibilității.
Pentru o persoană cu dizabilitate, accesibilitatea unei clădiri nu este un detaliu. O scară fără rampă sau lift, o toaletă neadaptată ori un ghișeu inaccesibil pot însemna, practic, imposibilitatea de a utiliza un serviciu public.
Cât va costa programul?
Pentru implementarea măsurilor în perioada 2026–2030 sunt estimate 750,5 milioane de lei.
Din această sumă, 328,6 milioane de lei ar urma să provină din bugetul de stat, iar 421,9 milioane de lei din surse externe. Printre partenerii menționați de Guvern se numără OHCHR, UN Women, OMS, Fondul ONU pentru Populație (UNFPA) în Moldova, UNICEF și PNUD.
Finanțarea este una dintre cele mai importante întrebări pentru următorii ani. Programul stabilește obiective și indicatori, dar rezultatul pentru persoanele cu dizabilități va depinde de modul în care acestea vor fi finanțate și implementate în fiecare an.
Câte persoane cu dizabilități sunt în Moldova?
Potrivit datelor prezentate de Guvern la aprobarea Programului, în Republica Moldova sunt 164.682 de persoane cu dizabilități.
Dintre acestea, 28.278 au dizabilitate severă, 90.171 – dizabilitate accentuată, iar 46.233 – dizabilitate medie.
Ponderea persoanelor cu dizabilități în populația țării a crescut de la 6,3% în 2017 la 6,9% în 2025. În cazul copiilor, ponderea a crescut de la 1,71% la 2,7% în aceeași perioadă.
Aceste date arată de ce dezvoltarea serviciilor nu este o problemă care privește un grup mic de oameni. Vorbim despre sute de mii de persoane, familii și comunități care pot avea nevoie, la un moment dat, de servicii de sprijin.
Un program cu obiective clare, dar care trebuie urmărit
Programul național de incluziune socială pentru 2026–2030 este un document important pentru că pune accent pe viața în comunitate, servicii mai aproape de casă, accesibilitate, reabilitare și autonomie.
În plus, autoritățile trebuie să raporteze anual rezultatele implementării. Potrivit proiectului hotărârii, autoritățile responsabile prezintă rapoarte până la 1 februarie, iar Ministerul Muncii și Protecției Sociale trebuie să prezinte Guvernului raportul general până la 25 februarie.
Pentru persoanele cu dizabilități și organizațiile care le reprezintă, aceste rapoarte vor fi importante pentru a vedea dacă obiectivele de pe hârtie devin servicii reale.
Pentru o persoană cu dizabilitate, un program național se simte abia atunci când lucrurile se schimbă concret: când există un serviciu în localitatea sa, când poate primi un dispozitiv asistiv, când poate beneficia de asistență personală, când familia are acces la Respiro, când poate merge la un medic într-un spațiu accesibil sau când poate părăsi o instituție și trăi în comunitate cu sprijinul necesar.
Programul 2026–2030 stabilește direcția și cifrele. Următorul pas este ca aceste cifre să devină realitate în viața oamenilor.
Acest articol face parte din activitățile proiectului „Voci împuternicite: leadership incluziv, drepturi reproductive și prevenirea violenței bazate pe gen pentru femeile cu dizabilități și familiile acestora”, implementat de Asociația Antreprenorilor cu Dizabilități din Republica Moldova „Abilități Europene Fără Limite”, în parteneriat cu Fondul ONU pentru Populație (UNFPA) în Moldova, cu sprijinul financiar al Guvernului Marii Britanii.
Conținutul acestui articol aparține autorilor și nu reflectă în mod necesar poziția UNFPA sau a Guvernului Marii Britanii.
