O persoană cu dizabilitate poate avea nevoie de anumite modificări pentru a putea munci, studia, merge la medic sau utiliza un serviciu în condiții de egalitate cu ceilalți.

Aceste modificări poartă numele de acomodare rezonabilă. Ele nu reprezintă un privilegiu și nici un favor oferit persoanei cu dizabilitate. Sunt o modalitate prin care poate fi înlăturată o barieră concretă.

Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități definește acomodarea rezonabilă drept modificările și ajustările necesare într-un caz concret, atunci când acestea nu impun o sarcină disproporționată sau nejustificată. Convenția precizează și că refuzul acomodării rezonabile poate constitui discriminare pe criteriul dizabilității. (ONU – Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități)

Ce poate însemna acomodarea rezonabilă la locul de muncă?

Nevoia de acomodare diferă de la o persoană la alta.

Pentru un angajat cu dizabilitate locomotorie poate fi necesar un birou accesibil, modificarea spațiului de lucru sau posibilitatea de a lucra într-un spațiu în care se poate deplasa în siguranță.

Pentru o persoană cu dizabilitate vizuală poate fi necesar un cititor de ecran, un monitor adaptat sau documente într-un format accesibil.

Pentru o persoană cu dizabilitate auditivă poate fi necesară comunicarea în scris, subtitrarea sau interpretarea în limbaj mimico-gestual.

În alte situații, acomodarea poate însemna modificarea programului de lucru, reorganizarea anumitor sarcini sau acordarea unui timp suplimentar pentru anumite activități.

Inspectoratul de Stat al Muncii precizează că persoanele cu dizabilități trebuie să beneficieze de condiții de muncă adaptate, iar angajatorii trebuie, atunci când este necesar, să asigure echipamente specifice, instruire și sprijin. (Inspectoratul de Stat al Muncii – informații pentru angajați)

În plus, legislația muncii prevede obligații privind adaptarea rezonabilă a locurilor de muncă. Pentru angajatorii care nu respectă normele privind integrarea în muncă și adaptarea rezonabilă a locurilor de muncă există și sancțiuni.

Un exemplu simplu

Dacă un angajat poate îndeplini toate atribuțiile postului, dar nu poate utiliza computerul companiei fără un program asistiv, problema nu este neapărat capacitatea lui de a munci.

Poate fi nevoie de adaptarea instrumentului de lucru.

Acomodarea rezonabilă caută tocmai această soluție: ce trebuie modificat pentru ca persoana să poată munci efectiv?

Dar dacă ai nevoie de un program diferit?

Uneori problema nu este spațiul sau echipamentul, ci modul în care este organizată munca.

Un program flexibil, o modificare rezonabilă a orelor de lucru sau o altă organizare a activității poate fi o soluție atunci când dizabilitatea creează o nevoie concretă.

Important este că acomodarea se analizează individual. Nu există o singură listă de modificări care să se potrivească tuturor persoanelor cu dizabilități.

De aceea, o persoană poate spune angajatorului ce dificultate întâmpină și ce soluție ar putea să o ajute.

Acomodarea rezonabilă la studii

Și în educație pot exista situații în care o persoană cu dizabilitate are nevoie de adaptări.

De exemplu, un student poate avea nevoie de materiale într-un format accesibil, de tehnologii asistive, de mai mult timp la un examen sau de o modalitate diferită de comunicare.

Pentru un student cu dizabilitate locomotorie poate fi necesară mutarea cursului într-o sală accesibilă. Pentru un student cu dizabilitate vizuală, materialele pot trebui oferite într-un format compatibil cu tehnologiile asistive.

Scopul nu este ca studentul să primească un avantaj față de ceilalți. Scopul este să poată demonstra ceea ce știe fără ca dizabilitatea sau mediul inaccesibil să devină obstacolul principal.

Ce se întâmplă când ai nevoie de acomodare într-un serviciu?

Acomodarea rezonabilă nu se limitează la muncă și educație.

Poate apărea și atunci când o persoană încearcă să utilizeze un serviciu medical, bancar, social sau administrativ.

De exemplu, o persoană cu dizabilitate auditivă poate avea nevoie de interpret în limbaj mimico-gestual într-o instituție. O persoană cu dificultăți de comunicare poate avea nevoie de mai mult timp pentru a explica ce solicită. O persoană cu dizabilitate intelectuală poate avea nevoie ca informația să fie explicată într-un limbaj simplu.

Ministerul Muncii și Protecției Sociale indică, de exemplu, existența Serviciului de interpretare în limbajul mimico-gestual, destinat facilitării comunicării dintre persoanele cu deficiențe de auz și reprezentanții instituțiilor atunci când acestea își exercită drepturile și obligațiile. (Ministerul Muncii și Protecției Sociale – servicii)

Asta arată un lucru important: accesibilitatea nu înseamnă întotdeauna modificarea unei clădiri. Uneori, adaptarea comunicării este acomodarea de care persoana are nevoie.

Acomodarea rezonabilă nu înlocuiește accesibilitatea

Există însă o diferență între acomodare rezonabilă și accesibilitate.

Accesibilitatea presupune ca mediul, serviciile și produsele să fie concepute astfel încât să poată fi utilizate de cât mai multe persoane.

Acomodarea rezonabilă intervine atunci când, într-o situație concretă, este nevoie de o modificare pentru ca o anumită persoană să poată beneficia de dreptul său în condiții de egalitate.

ONU face aceeași diferență între designul universal și acomodarea rezonabilă: designul universal urmărește ca produsele, mediile și serviciile să poată fi utilizate de cât mai multe persoane fără adaptări speciale, în timp ce acomodarea răspunde unei nevoi individuale. (ONU – definiții)

Cu alte cuvinte, o rampă bună pentru toți este accesibilitate. Dar dacă o persoană are nevoie de o soluție suplimentară pentru a putea utiliza un serviciu, aceasta poate fi acomodare rezonabilă.

Ce legătură au serviciile comunitare?

Acomodarea rezonabilă face parte dintr-o imagine mai largă: posibilitatea persoanei cu dizabilitate de a trăi și participa în comunitate.

În Republica Moldova, Programul național de incluziune socială pentru anii 2026–2030 prevede creșterea cu 30% a accesului la servicii sociale pentru prevenirea instituționalizării și sprijin în comunitate, inclusiv prin crearea a 12 centre de zi, 40 de servicii comunitare și 6 centre de intervenție timpurie. (Ministerul Muncii și Protecției Sociale)

Există și servicii care pot ajuta concret persoana să rămână în comunitate.

De exemplu, Echipa mobilă oferă suport social, psihologic și de reabilitare medicală la domiciliu. În august 2025, serviciul a fost extins în 12 raioane noi și a ajuns disponibil în toate raioanele Republicii Moldova, față de 15 raioane la începutul anului 2024.

Aceste servicii nu sunt, în sine, acomodare rezonabilă. Dar ele pot face parte din sprijinul de care o persoană are nevoie pentru a putea trăi, munci, învăța și participa în comunitate.

Și familia poate avea nevoie de sprijin

Un alt exemplu este serviciul social „Respiro”.

Potrivit Ministerului Muncii și Protecției Sociale, acesta oferă asistență timp de 24 de ore persoanelor cu dizabilități severe, pentru o perioadă de maximum 30 de zile pe an, timp în care familia, rudele sau persoanele care le îngrijesc pot beneficia de o perioadă de repaus. (Ministerul Muncii și Protecției Sociale – servicii sociale)

În 2026 au fost inaugurate servicii „Respiro” noi în Criuleni, Rezina și municipiul Cahul, iar cele trei servicii pot oferi anual sprijin pentru aproximativ 70 de persoane cu dizabilități severe. Ministerul a anunțat extinderea rețelei și în alte localități. (Ministerul Muncii și Protecției Sociale)

Pentru o familie care asigură zilnic îngrijirea unei persoane cu dizabilitate, acest sprijin poate fi foarte concret: timp pentru odihnă, muncă, probleme personale sau alte situații în care îngrijirea permanentă nu este posibilă.

Ce faci dacă ai nevoie de acomodare rezonabilă?

În primul rând, încearcă să formulezi cererea cât mai concret.

Nu este necesar să spui doar: „Am nevoie de acomodare rezonabilă.”

Poți explica:

• ce activitate nu poți realiza în condițiile actuale;

• ce barieră întâmpini;

• de ce ai nevoie;

• ce soluție ar putea elimina bariera.

De exemplu:

„Din cauza dizabilității vizuale nu pot utiliza documentele în formatul actual. Am nevoie ca acestea să fie transmise într-un format compatibil cu cititorul de ecran.”

Sau:

„Nu pot ajunge în sala de la etaj deoarece nu există lift. Solicit ca activitatea să fie mutată într-un spațiu accesibil.”

Este recomandabil ca solicitarea să fie făcută în scris, mai ales la locul de muncă, la instituția de învățământ sau în relația cu o instituție publică. Păstrează cererea și răspunsul primit.

Dacă solicitarea este refuzată?

Un refuz nu înseamnă automat că a existat discriminare. Trebuie analizate situația concretă și motivele refuzului.

Dar dacă o persoană consideră că a fost tratată diferit din cauza dizabilității sau că i-a fost refuzată fără justificare o adaptare necesară, poate cere sprijin și poate sesiza Consiliul pentru egalitate.

Este important să păstreze dovezile: cereri, răspunsuri, e-mailuri, mesaje sau alte documente care arată ce a solicitat și ce răspuns a primit.

De ce este importantă acomodarea rezonabilă?

Uneori, acomodarea necesară este foarte simplă.

Un program ajustat.
Un document într-un format accesibil.
Un cititor de ecran.
Un interpret.
O sală schimbată.
Un echipament adaptat.
Mai mult timp pentru comunicare sau examinare.

Pentru instituție poate părea o modificare mică. Pentru persoana cu dizabilitate poate însemna posibilitatea de a munci, de a studia, de a merge la medic sau de a utiliza un serviciu fără să depindă permanent de altcineva.

Acomodarea rezonabilă nu înseamnă că persoana cere un tratament preferențial. Înseamnă că, atunci când o regulă sau un mediu creează o barieră pentru ea, se caută o soluție pentru ca dreptul să poată fi exercitat în condiții de egalitate.

Iar principiul este simplu: nu dizabilitatea trebuie să fie „reparată” pentru ca persoana să poată participa. Uneori, ceea ce trebuie schimbat este modul în care este organizat mediul din jurul ei.

Acest articol face parte din activitățile proiectului „Voci împuternicite: leadership incluziv, drepturi reproductive și prevenirea violenței bazate pe gen pentru femeile cu dizabilități și familiile acestora”, implementat de Asociația Antreprenorilor cu Dizabilități din Republica Moldova „Abilități Europene Fără Limite”, în parteneriat cu Fondul ONU pentru Populație (UNFPA) în Moldova, cu sprijinul financiar al Guvernului Marii Britanii.