Într-o societate în care persoanele cu dizabilități sunt adesea văzute ca beneficiari de ajutor, există exemple care schimbă complet această perspectivă. În Republica Moldova, sunt oameni care demonstrează că dizabilitatea nu înseamnă dependență, ci poate însemna implicare, contribuție și grijă față de ceilalți.

O lecție de solidaritate și participare civică
Pe 3 decembrie 2025, de Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități, Asociația „MOTIVAȚIE” din Moldova, în colaborare cu autoritățile municipale, a organizat la Chișinău flashmobul „Fă‑ți vocea auzită”. Evenimentul a demonstrat că incluziunea nu este doar un concept, ci un efort colectiv care presupune infrastructură accesibilă, șanse egale la educație și angajare, servicii medicale adaptate și o comunitate empatică și lipsită de discriminare. La flashmob au participat reprezentanți ai autorităților, organizații din domeniul dizabilității, mass‑media, studenți și persoane cu dizabilități.

Persoanele cu dizabilități severe din copilărie ar putea avea dreptul să primească simultan pensia de dizabilitate și pensia de urmaș. Guvernul Republicii Moldova a susținut un proiect de lege care prevede modificarea regulilor actuale privind cumularea pensiilor.

În prezent, persoanele care îndeplinesc condițiile pentru mai multe categorii de pensii trebuie, de regulă, să opteze pentru una dintre acestea. Proiectul propune o excepție pentru persoanele cu dizabilități severe din copilărie, care ar putea beneficia concomitent de cele două tipuri de pensii.

Modul în care este stabilit gradul de dizabilitate în Republica Moldova urmează să fie schimbat. Autoritățile propun ca evaluarea să nu se bazeze exclusiv pe diagnosticul medical, ci să țină cont de felul în care o afecțiune influențează concret viața unei persoane: cât de independentă este, dacă poate munci, comunica, învăța sau participa la viața socială.

Primești o invitație la un concert, o conferință, o lansare de carte sau o întâlnire într-un restaurant. Îți alegi ținuta, îți organizezi timpul și te bucuri că vei participa. Dar, odată ajuns la destinație, descoperi că intrarea are trepte, nu există lift, informațiile nu sunt disponibile într-un format accesibil sau nimeni nu s-a gândit la nevoile tale.

Pentru multe persoane cu dizabilități, participarea la evenimente nu depinde doar de dorința de a fi prezente, ci și de cât de pregătit este organizatorul să le primească.

Pentru o femeie cu dizabilitate, violența în familie poate avea o particularitate care o face și mai greu de denunțat: uneori, agresorul este chiar persoana de care depinde pentru lucrurile de zi cu zi.

Poate fi partenerul, soțul, un membru al familiei sau chiar persoana care o ajută să se ridice din pat, să se îmbrace, să ajungă la medic, să folosească transportul sau să iasă din casă. În această situație, plecarea dintr-o relație abuzivă nu înseamnă doar „să pleci de acasă”. Pentru victimă poate însemna să se întrebe: Cine mă va ajuta mâine? Cine mă va însoți? Cum ajung la medic? Unde pot locui? Cine mă ajută cu copilul?

Tocmai această dependență poate fi folosită de agresor ca instrument de control.

Uneori, o schimbare mare nu începe într-un birou, într-o instituție sau într-o sală de conferințe. Începe acasă. Cu o mamă care se întreabă ce poate face pentru copilul ei.

Așa a început și povestea Ludmilei Jalbă.

O proteză poate fi un dispozitiv medical, dar poate deveni și o parte a identității pe care nu mai simți nevoia să o ascunzi. Pentru Paola Antonini, model și creatoare de conținut din Brazilia, acceptarea propriului corp a însemnat și libertatea de a fi văzută exact așa cum este.

În decembrie 2014, la doar 20 de ani, Paola a fost lovită de o mașină condusă de o persoană aflată sub influența alcoolului. Rănile grave au dus la amputarea piciorului stâng, deasupra genunchiului.

Au urmat intervenții chirurgicale, recuperare și procesul de adaptare la o proteză. Dar și întrebări despre viitor, carieră și felul în care lumea avea să o privească.